Ma mai gandesc

Jurnalistii de la ziarul Gandul (un adevarat ziar pentru o ROMANIE europeana) au reusit sa-mi faca intr-adevar o frumoasa surpriza, acum, in preajma Sarbatorilor de Iarna. Iata dragi mei prieteni si mai putin prieteni: http://www.gandul.info/politica/ion-iliescu-77-ani-blogger-m-lansat-intr-aventura.html?3928;1036926
Bătrâni care n-au ratat revoluţia digitală
"Cel mai bătrân blogger din lume este o străbunică din Spania, Maria Amelia Lopez (http://amis95.blogspot.com), de 95 de ani. Potrivit Reuters, până luna aceasta, nonagenara a strâns 60.000 de cititori, provenind din întrega lume. Ea l-a detronat pe canadianul Donald Crowdis (http://dontoearth.blogspot.com), de 93 de ani, care, la insistenţele familiei, a renunţat în martie 2007 să mai scrie pe blog. În România, cel mai bătrân blogger era creditat până ieri un pensionar din Bucureşti, Sebastian Prisăcaru, de 68 de ani (http://prisacaru.blogspot.com). Într-unul din primele sale postări, în iunie 2007, domnul Prisăcaru scrie premonitoriu: “Te aştept, nea Nelu! În viaţa mea de pensionar am avut si eu un dor.... să-l vad pe nea Nelu. Că doar el mi-a fost aproape din ‘89 până acum. (…) L-am votat mereu. La mine de ce nu vine niciodată?”

Ma mai gandesc in ceea ce priveste renuntarea mea la a mai publica aici. Poate ca pana la urma exista si oameni de omenie in tara asta, si sunt recunoscute eforturile unui om in etate de a fi prezent in viata publica a internetului.

rusine Romania!

asadar, acesta este omul deceniului:

sa va fie rusine. nu mai vorbesc despre mine (2 voturi), dar macar domnul adrian nastase merita mai mult. poate sa fie pe podium sau poate chiar pe primul loc. eu nici nu am dorit ca jean sa fie intre candidati insa la insistentele domnului noni ungureanu, care se stie ce fel de rapidist este, am acceptat. dar nu m-am gandit nici o secunda ca el ar putea sa...

sunt dezamagit si ma gadesc serios sa inchid blogul. le multumesc celor care mi-au acordat cele doua voturi si ii dau inca o data dreptate domnului adrian nastase: tara e rupta in doua.

omul deceniului

asadar, omul deceniului

noaptea trecuta, eu impreuna cu sotia, din pricina unei cafele baute dupa ora 5, n-am mai putut adormi. ne-am mai uitat la dan diaconescu, clementina a scos plapuma din sifonier ca a inceput sa se lase rece, a mai cusut-o pe la colturi, noaptea parca se incapatana sa nu treaca, vorb-aia. pe la 3 si jumatate am iesit pe balcon gandindu-ma ca Emil Constantinescu a fost un presedinte neserios. si asa, am inceput sa meditez la anii astia de dupa revolutie. pai ce... nu mai zic ca iar imi sare lumea in cap sa sunt neo-nu-stiu-de-care. dar va las pe dumneavoastra sa judecati cine a fost omul, hai sa zicem al ultimilor zece ani. indraznesc sa propun niste nume:

domnul Adrian Nastase

cantautorul Mihai Constantinescu

jucatorul echipei Rapid, Jean Vladoiu

domnul Corneliu Vadim Tudor

indragita realizatoare de studiouri TV, Marina Almasan

pensionarul Sebastian Prisacaru

ziaristul de la Evenimentul Zilei, Ion Cristoiu

Stela Popescu si Alexandru Arsinel

astept sugestii si completari. aveti timp sa votati pana pe 10.10.2007. promit si sper sa ma tin de cuvant, ca ajutat de prietenii mei ziaristi, sa-l aduc pe blog, aici, pe castigatorul votului.

sa ne jucam si noi pensionarii

stiti ceva, pana la urma e dreptul meu de pensionar sa am un concediu. ca am vazut pe la televizor cum ca pensionarii ar avea week-end mereu. nimic mai fals, pe noi pensionarii ne fugareste statul cat e saptamana de lunga, de la un ghiseu la altul.
despre pensii private, un singur cuvant: nu fac! asta ca sa nu mai ma agaseze copiii astia care umbla si ei saracii sa faca un ban dar tot pe spinarea noastra a penisonarilor. de altfel la varsta mea ar fi mai greu sa ies la pensie. altceva vreau eu sa va propun dar pentru a face asta am nevoie de un alt post. asa ca privirea sus! acum ne vom juca.

M-am intors

Stati linistiti la locurile voastre. M-am intors eu mai demult, dar n-am avut chef de voi. Sunt bine, sanatos, si am o gramada de lucruri sa va povestesc. Precizez ca Bucurestiul e superb la trecerea de la vara inspre toamna. Noroc si santate, dragii mei. Ma voi mai intoarce.

Al vostru,
Sebastian

Doamnelor si Domnilor

Dupa cum probabil putini dintre dumneavoastra stiu sotul meu Sebastian este plecat intr-un sejur la Olanesti, la bai. Asta ca sa nu mai existe speculatii ca ar umbla creanga pe cine stie unde cu diverse cetatence. Eu am ramas acasa pentru ca cineva trebuie sa vada de Marian, nepotelul nostru care-si petrece vacanta cu noi, mai ales dupa problemele pe care le-am avut cu el in ultima vreme. Am zis ca nu se poate sa il las singur sa mai faca vreo nefacuta, doamne fereste, cine stie ce se mai intampla, ca suntem si asa suparati de rusinea lui de nici nu stim cum sa-l mai luam. Sebastian cum e el bun la suflet nici n-a vrut sa plece, a zis sa nu ma lase singura cu greutatile casei, dar eu am insistat sa mearga, mai mult pentru tratament, ca pe el il supara mai tare reumatismul. In curand o sa se intoarca, mi-a telefonat ieri si mi-a spus ca acolo e foarte frumos, aer curat, liniste, piata aproape, ca doamnele de la tratament se poarta frumos cu el. Mi-a spus ca ii este dor de mancarea mea si m-am gandit sa ii fac o surpriza cand vine, sa il astept cu ecleruri proaspete, cum ii plac lui.
Marturisesc ca incepusem sa cred ca prea exagereaza cu acest blog si ca pierde vremea de pomana. Dar astazi a trecut pe la mine la cafeluta doamna Sandu de la etajul doi, si din vorba-n vorba, mi-a spus mai multe despre aceste bloguri, ca dansa are o fata care are un blog al ei unde scrie. Imi mai povestise si Marian, ca el mi-a aratat cum se scrie pe internet, dar el e asa, nu prea are rabdare sa imi explice. Doamna Sandu a zis ca blogul e ca un fel de ziar, cum sa spun, si tu scrii acolo lucruri pe care lumea le citeste si isi face o parere despre tine si la urma urmei despre viata in general. Am stat in cumpana dar Emilia (doamna Sandu) a spus ca nu conteaza ca sunt mai in etate, oricine poate sa scrie, dovada ca Sebastian e deja indragit de tineret. Eu am vazut rezultatele scrutinului pentru ca Sebastian nu imi ascunde nimic, asa ne-am promis noi, sa nu ne mintim niciodata. Am vazut ca multi dintre dumneavoastra considera ca ar trebui sa vad mai degraba de treburile gospodaresti, si sa stiti ca mai mult de asta m-am ambitionat sa incep sa scriu, mai ales ca sotul meu m-a sfatuit sa astern cateva ganduri ori de cate ori simt nevoia si ca nu trebuie sa pun la inima tot ce spune lumea. Am vazut ca exista si o domnisoara care m-a incurajat. De aceea vin si spun, stimati cititori, sa stiti ca m-am decis sa particip si eu la acest blog, ca sa vedeti, domnilor, ca noi femeile putem sa fim si in bucatarie si in blogosfera, cum spuneti dumneavoastra.

Pana data viitoare va urez sanatate si toate cele bune.

A dumneavoastra, cu respect, Clementina Prisacaru.

clementina pe blog?

clementina incepe sa creada ca nu fac decat sa ma prostesc cu acest blog si ca pierd timpul. am incercat pe diferite cai sa-i pun in vedere ca ne aflam intr-o era a comunicarii. ea l-a luat pe nu in brate. m-am gandit ca o fi doar invidia asa ca am rugat-o sa nu ezite sa scrie pe blog atunci cand are dispozitie. pentru incurajare am pus alaturi si un mic sondaj. puteti raspunde selectand una (atentie, numai una) dintre optiuni. va rog sa nu incercati sa selectati doua raspunsuri pentru eu oricum imi voi da seama. sa inceapa scrutinul!

un domn a vrut sa dialogheze cu mine si nu l-am refuzat, cu toate ca nu m-am simtit prea bine. am avut o stare de iritatie, sunt meteodependent, ma rog. iata ce a iesit:


EXCLUSIV/ Interviu cu cel mai in etate blogger din tara noastra si nu numai: Sebastian Prisacaru
"Conteaza sa fie ciorba pe masa si tu sa atingi mereu femeia cu cate o floare la sarbatori"

> Reporter: Despre dumneavoastra: aveti video, casetofon, diapozitive?

> Sebastian Priscaru: Dragul meu, intai de toate, daca imi ingaduiti, pentru cititori as vrea sa fac o precizare: eu exist, nu cum s-a spus despre mine, ca n-as fi, vezi Doamne, decat plasmuirea unor minti bolnave. Nu domnule, eu am fost, sunt si voi fi. Ca sa iti raspund la intrebare, am tot ce imi trebuie: conexiune la internet, radiocasetofon cu CD, cablu TV de la Astral/OPC, video, casete, de toate. Am si o pensie bunicica, pentru ca am muncit de pe bancile scolii. Ma ajuta si fata mea, Merisor, care e la Braila, si baiatul, Victor, care sta in Canada cu familia, cu toti.

> Acum cateva mai grele: aveti masina? De ce nu modificati apartamentul sa nu mai fie semidecomandat?

> Am o superba Dacie crem din 1978. Acuma, blandete intruchipata, sper ca nu te superi ca-ti zic asa, eu sunt mai galant si mie imi place tineretul studios din tara noastra. Ce se intampla… eu bibilesc la masina asta in fiecare duminica. Doamna Clementina se duce la Sfanta Biserica, eu sunt mai pacatos. Raman acasa si mai mesteresc la Dacie. Imi fac treaba cu ea. N-am probleme. Apartamentul nu sunt eu in masura sa-l modific, nu am nici mijloacele tehnice necesare. Trebuie meseriasi, e munca multa. Si in plus, stiti cum este, te obisnuiesti asa o viata, mai schimbi la batranete?

> Va place Dida Dragan sau Paslarita?
> Dida mi-a placut. Acum nu-mi mai place, tipa.

> Cum v-ati indragostit?

> M-am indragostit de timpuriu. Cat am fost holtei am umblat prin lume si-am vazut multe, dar niciodata, repet, niciodata nu s-a intamplat sa fiu dintr-aia, sa umblu creanga, din floare in floare cum ar veni. N-am prea frecventat dame.

> Doamna Clementina a fost prima dragoste? Singura? Faceti o cronologie.

> Tinere, te-as ruga sa pastram masura si decenta. O sa catadicsesc sa-ti raspund, desi esti cam indiscret.

> Meseria.

> Deci, ce se intampla, eu nu o sa ma apuc acum sa fac apologia a ce-a fost si cum a fost. Doamna Clementina este sotia mea de 44 de ani. Ne-am cunoscut la coada la cizmarie. Ea isi punea un flec, eu venisem pentru o pereche de sandale. Era primavara, foarte frumos. La inceput nu mi-a placut de Clementina, si ea stie si de ce. Prea era cu nasul pe sus, ca era si frumoasa… Era de o cochetarie, ceva…si s-a pastrat pana astazi. Am invitat-o la cofetarie, la ea, in Titan. Eu veneam din Drumul Taberei. Cateodata mergeam si sase ore in soare. Uneori ma prabuseam la pamant. Ma rog… era o cofetarie splendida ‘Violeta". Ea a consimtit, am avut o intrevedere foarte placuta, ne-am despartit in termeni agreabili. In prealabil, am schimbat si numerele de telefon. Am intampinat un obstacol cu tata socru, domnul Isac. Mi-a fost potrivnic de la bun inceput, pe motiv ca sunt bolnavicios. Nu s-a opus explicit casatoriei, dar si in ziua nuntii, la petrecere, l-am auzit la masa, la sprit cu domnul Nelu Mihalache. Se vaita: "Am dat-o dupa baiatul asta. E bun, da’ e bolnavicios tare…". Asa zicea. Da’ ne-am impacat. Ce-i drept, asa e, eu am fost mai bolnavicios, am si calatorit mult si poate din pricina asta m-a tras si curentul si am dezvoltat o oarecare sensibilitate de ordin fizic. Dar, multumesc lui Dumnezeu, m-a ferit de boli rele pana la varsta asta.

> Mai conteaza dragostea la 68 de ani?

> Conteaza sa fie ciorba pe masa si tu sa fii om, sa atingi mereu femeia cu cate-o floare, la sarbatori, la un 1, la un 8 martie…

> Ce meserie aveti la baza?

> Comis-voiajor autodidact. Am facut si o scoala postliceala de electricieni. Dar mi-a dat Dumnzeu minte multa. Sunt destept si am avut noroc sa am sotie intelectuala, cu "Bilbioteaca pentru toti" in casa. Am citit mult, daca tot am fost pe drumuri. N-am fost securist. N-am turnat. Am fost membru de partid, ca am lucrat si la fabrica, la UMUC. Am fost si comunist, am fost si anticomunist, cum a trebuit.

> Va ganditi la moarte sau cum?

> Ma gandesc ca nu mai vreau sa ma gandesc.

> Cum e sa ai reumatism, multi habar nu au ce senzatie iti da reumatismul.

> Hai ca esti prost.

> Domnule Priscaru, va rog…

> Iarta-ma. Mi-am iesit din pepeni. Sunt iritat. M-am si oparit pe canicula asta la… ma intelegi. Pui si niste intrebari… Cum sa fie? Doare.

> Sunteti cel mai batran bloggar, va mandriti cu asta?

> Nu. Se mandreste domnul Noni Ungureanu, vecinul meu destept de la etajul trei, se faleste in tot blocul, da’ eu le-am zis si la vecini ca nu e asa mare smecherie sa fii in blogosfera. Trebuie sa fii amabil cu toata lumea, sa-ti faci relatii, sa fii om. Ca in viata. Uite, voi, tinerii, ati prins drag de mine ca sunt deschis si abordez si probleme specifice varstei mai tinere, ca sa zic asa.

> Pe cand o serata dansanta cu dichis si tot ce trebuie?

> Am organizat o data si a fost foarte frumos. Facem din nou, in luna septembrie. O sa vina mai multa lume din blogosfera. S-a dus vestea ca doamna Clementina face o dulceata de visini si gutui absolut delicioasa. Invit, pe aceasta cale, pe toti cei care vor sa ne sprijine pe noi, pensionarii, sa nu pierdem contactul cu lumea asta tehnica, cu noul, cu internetul, cu tineretul in ultima instanta.

iar l-am prins pe marian ca si-o lua

imi ies din papuci. nu stiu cui sa ma adresez. aseara pe la 11 ma trezesc sa beau un pahar cu apa. noi avem semidecomandata, adica trec prin sufragerie ca sa ajung in bucatarie. cand deschid usa, il vad pe marian ca ...
mi-era rusine de rusinea lui, nu mai puteam sa ma intorc inapoi in pat ca deja ma observase si se precipita. n-am putut sa dau in el ca nu e al meu, zic "mai tataie, iar?". domnii mei, vreau sa discut cu un doctor. daca din intamplare acceseaza blogul, sa-l rog, cat m-o costa, nu coteaza, ce sa fac cu copilul? cat m-o costa m-o costa, nu coteaza dar vreau sa-i scot din obicei treaba asta. ca la el devine un obicei. copil de paisprezece ani? nu se poate chiar asa, nu se mai poate. am discutat cu clemetina, zic "nu-l mai lasam la calculator", zice "degeaba, face la reviste din astea de moda". noi mai tinem reviste de moda nemtesti din anul 1981. "face la ele" zice clementina. bun, atunci ce facem?

Domnii mei

... ce se intampla, eu m-am saturat de tambalaul asta cu rolling stones si cu alte alea. eu zic asa, de ce nu scrie presa de la noi de frumosul festival 'crizantema de aur' de la targoviste, de marii nostri cantautori, de nemuritoarea margareta paslaru, de romantele pe care dansam cu clementina pana mi se rupeau tenesii de dragasani. o fi buni si rolling stonsii astia, nu zic nu, da-s de-o etate cu mine, domnule. sa iasa si dumnealor la pensie, aici, la noi, si dupa aia le trece cheful de cantat. plus ca eu cred ca domniile lor nu fumeaza doar tigari carpati...

L-am prins pe Marian ca si-o lua

Mi-e si asa sa va spun, dar ce sa mai, am discutat toata chestia si cu Clementina si am hotarat ca e mai bine sa aflati de la noi, decat de la cine stie ce derbedeu din blogosfera.

Deci, cum va spuneam, Marian, nepotul meu, baiatul cel mare al lui Merisor, fetita mea, a dat anul asta testele nationale, pe care spre cinstea lui le-a trecut cu bine, cu frumoasa medie de 8,92, la ei acolo, la Braila.

Apoi, a venit sa sada la bunici, la noi, adica. Si, cum va spuneam, ce sa mai, sunt foarte, foarte suparat. I-au adus Merisor si Victor, ginere-miu, calculatorul aici la noi si ce credeti ca facea Marian ieri, ziua in amiaza mare, cand m-am intors eu de la aprozar? Ei bine, dragi cititori, Marian se uita pe internetu asta la niste dezbracate si si-o lua!

Da, si-o lua, la paispe ani abia impliniti, acu' in mai, facea treaba aia rusinoasa, care pe vremea mea se face doar in armata, sau chiar si dupa aceea. L-am mustruluit, am vorbit cu el, i-am zis: 'ma tataie, tu nu ai ma jocuri pe calculator?". Clementina nici nu i-a mai dat sa manance aseara.Zicea ca sa se invete minte.

Nu stiu ce sa ma mai fac cu el, ca e cuminte ca o fata mare, da' sa faca una ca asta? I-am zis ca nu e bine, ca aia, ca sa se faca si el mai mare, in fine, cum se face. Acuma, altceva vreau eu sa va intreb. Chiar asa, stimati cititori, dumneavoastra...?

poze care miros a drum voievodal si a luna.

s-a tot vanturat vestea pe blogosfra cum ca as fi lipsit din eter pe motiv ca vezi doamne, as fi avut o aventura cu o doamna pielareasa la fabrica de pantofi clujana in varsta de numai 52 de ani. fals dragi prieteni si inamici. fals. nu vreau sa va spun unde am fost, dar cert e ca ceva a fost, n-am lipsit eu de pe blogosfera asa aiurea in tramvai. am discutat cu sotia... ma rog...

ei bine, azi dimineata clementina a dat sa stearga praful in raftul cu fotografii unde tinem si actele casei si motul marianei si ceasuri mai vehchi si aparatul de fotografiat, un leica ceva mai vechi, din 1968, dar foarte bine intretinut. ei, pe cand cotrobaia prin sertar, clementina a gasit cateva poze care-mi sunt foarte dragi. e vorba despre tineretea mea si despre amagire.

eu sunt cel din dreapta, mai tanar si mai visator. il am alaturi pe dragul prieten neagu emanoil, stabilit la turnu magurele cu ceva ani in urma.

asa nu

mi-a fost propuse de diversi indivizi de la noi de pe scara si nu numai, cateva adrese pe care sa le asez pe pagina mea pentru ca oamenii sa intre de la mine la ei, cum ar veni sa fac o usa de la mine din apartament catre alte apartamente, de noi de pe scara si nu numai. cert este ca la unele propuneri am raspuns cu promtitudine, da, per exemplu la domnul Adrian Nastase sau la domnul Rogozanu Costi, sau la domnu Tolontan de la gazeta. dar alte nume tare m-au suparta numai la auz. de exemplu mi s-a propus asta, bucurenci, care cu scandalul cu domnii filozofi . asta nu-i un om de omenie, mi-am spus cand am auzit. nu are respect pentru omul in varsta. fratilor, si eu ma asez la stanga esicherului politic ca sa zic asa, dar nu arunc cu nori. asta o data.
a doua a fost o numita, andaa, care fetiscana asta, ea ce face toata ziua? ea sta toata ziua in casa si... se... aia. asa ca eu spun in felul urmator. eu inteleg ca sunteti tineri dar hai sa nu ne dam in petic pe interent sau pe blogosfera cum se zice mai nou acuma, caci mai sunt si oameni batrani si copii si pentru ca nu e frumos ca sa deligrezi niste percepte care au fost si vor fi inca de cand lumea.

cu stima, domnul prisacaru, prietenul tinerilor

Nervi coreeni

Cu amaraciune in suflet, vad ca unii se intreaba daca eu chiar exist.... nu conteaza ca uneori si eu ma intreb daca ce se intampla in jurul meu exista cu adevarat, sau e doar un vis urat... doaman clementina imi spune sa nu ma mai inervez asa usor, ca nu se merita.
Dar am citit azi ceva ce mi-a facut tare multi nervi... Mie imi place presa crestina, asa ca rareori mai citesc un ziar din asta... angajat politic. Dar am citit azi un articol despre comunismul din Coreea de Nord. Scris de unul, Chiotea. Tare prost. Povesteste omul cum pentru prima oara in 13 ani de cariera a plans la telefon in timp ce vorbea cu sotia lui pentru 4,5 euro minutul. Scump dom'le, scump! Dincolo plansul era mai ieftin. Penibil. Capitalsit pana in maduva oaselor! pai ori plangi, ori socotesti, tovarasu Chiotea? Am fost si eu in Coreea... acu multi ani. Doamna Clementina isi aminteste. Tare frumos. Toata tara era bucuroasa sa ne primeasca. Ne strigau numele. Ma rog, nu al meu in mod special. eram acolo cu o delegatie de la uzina. Ce vremuri... I-am cumparat de acolo o ie romaneasca calitatea intai. Plus un goblen cu niste flori. Si ce sarmalute ne-au dat sa mancam... Dar ne-a fost frica... auzisem ca astia mananca si caini ...

Scuze

Va rog sa il scuzati pe sotul meu. daca intamplator veti mai gasi asemenea mesaje depresive, sa stiti ca trecem printr-o perioada grea. Nu ne mai ajung banii de medicamente si atunci.... Intelegeti va rog... Cand o s afacem rost de bani ca sa-si ia pastilele, o sa fie la fel ca inainte... acelasi Sebastian Prisacaru de care m-am indragostit...
Clementina

O veste proasta

Nepotelul meu a luat testele nationale. bravo lui. Asta e vestea buna. Vestea proasta e ca mi-a spus ca degeaba am blog, daca nu il citeste nimeni. Iar cel mai bun mod de a vedea daca e citit sunt comentariile cititorilor. care NU EXISTA! Asa ca pt voi, cei care ma cititi si treceti apoi mai departe cu provirea, fara sa lasati nimic in urma voastra: sunteti la fel ca toti ceilalti! nepasatori! discutati cu toti descreieratii de pe internet , numai cu singurul pensionar care si-a facut blog nu vorbiti! ptiu! La ce sa ma mai astept de la viata?

Concurs de transpirat sincron

Pentru impatimitii sporturilor de vara ce se pot desfasura in apartament, anunt desfasurarea unui concurs de transpirat sincron. Dupa ani de antrenamente impreuna cu doamna Clementina, in care am transpirat brat la brat, cot la cot si burta la burta, in ciuda tuturor geamurilor deschise concomitent, a ventilatoarelor date la maxim si a usilor fixate cu taburete la perete, a venit momentul sa ne masuram sudorile in arena competitionala.
Apartamentul nostru este inconjurat de aparate de aer conditionat. Ne picura zi si noapte picaturi de apa pe tejgheaua de la geamuri ca picaturile chinezesti, iar noi aici murim de caldura in timp ce suntem torturati psihic! Voi, aia care va dati aere conditionate, hai sa va masurati sudorile cu noi, pensionarii fara fonduri! Sa vedem cine transpira mai mult si miroase mai putin! Ca am ajuns sa beau 4 litri de apa pe zi ca sa pun la loc transpiratia!

drum pe vreme de canicula

am fost astazi la casa de pensii din vitan sa ma interesez de chitantele trebuincioase pentru recalcularea asta din noiembrie. ca se recalculeaza iar cu anii de CAP cu draci cu laci... n-am prins loc in autobuz dar nu ma plag, nu ma intereseaza, nu ma intereseaza pe mine locul in masina, ca daca tinerii astia sunt niste magari nu ai ce sa le faci. ca i-a si zis la o fetiscana dintrasta, zic mai, hai ca stai pe scaunul meu nu zic nimic, dar sa te si labartezi pe tot culuarul... ca esti fata ma, daca erai baiat mai intelegeam. nici nu termin bine cu ia, ca ma trezesc cu un domn ca ma calca pe picior si mai eram si in sandale. omul era de varsta mea, daca era copil mai intelegeam. zic hai domne ca m-ai calcat pe degetul mic de la picior. las-o dracului. sincer sa fiu mi-a venit sa-l si pocnesc. mi-a venit sa-l pocnesc. eu am mai avut o unghie care mi-a murit. am stat cu rostopasca o jumatate de an si degeaba. cand sa cobor, era o doamna in fata usii. n-am mai intrebat "coborati, nu coborati" ca era la mintea cocosului. se deschide usa si cucoana nimic. zic da-te domana ca raman dracului in autobuz, stai ca vaca pe scara. la care ea, firial dracu, zice, te cauta moate acasa si nu te gaseste. huuuooo, vaco care esti, zic. si cand a plecat autobuzul am dat si eu cu sacosa in usa. pai se pune in usa domne si nu coboara? asa e, mi-a dat dreptat un pensionar care asteptat masina 135. asa e, zice, aveti dreptate.
ce sa mai, am ajuns la ghiseu un pachet de nervi. m-a izbit nenorocitul ala de aer conditionat de am ajuns acasa mai mult mort decat viu. luni iar ma duc la casa de pensii in vitan. noi asta de dupa 94 trebuie sa venim intre 25 si 1 iulie. n-am stiut. acum stiu. si ca sa nu mai ma trambaleze la registratura am luat si o ciocolata africana cu alune sa o dau la fete ca sa ma rezolve repede. pana acasa s-a cam muiat dar am pus-o la congelator. duminica de cu seara o scot de la congelator si o pun la frigider.

Clementina ecologica

Caldura asta ma cam tine in casa. Cu tensiunea mea nu e bine sa ies afara decat in cazuri foarte urgente cum este recalcularea pensiilor... in fine. Si in general trebuie sa stau cu doamna Clementina toata ziua. Acum, a auzit ca e seceta in tara si vrea sa facem economie la apa. ca cica sa fim ecologici. Dar in 72, cand ne-am urcat in Daciuta noastra 1100 cu motor reno si am mers pe Cheile Bicazului si fumam amandioi si aruncam mucurile de tigara din masina, sau cand faceam focuri din alea mari si puneam sticlele goale de apa minerala borsec pe jar sa vedem cum pocnesc nu mai era ecologica. Ce vremuri... si ascultam melodii folclorice la tranzistorul ala maro cu baterie patrata, ruseasca... Mai deschideam si o sticla de vin, asa la ocazii speciale, cand ieseam mai multe familii... Luam niste carnica de la alimentara aia unde era tanti Nuti vanzatoare, ca mereu ne pastra doar ce era mai bun... vrabioara calitatea intaia.
O sa scriu tot mai mult pe blogul asta, ca imi place. ma descarc. Imi aduc si eu aminte si poate o sa citeasca cineva... Clementina ma citeste zilnic. Am lasat-o si pe ea sa scrie. Adica eu n-am vrut initial, dar a invatat-o nepotul...

Emotii nocturne

Nu pot sa dorm... maine termina ala micul examenele nationale.... nepotelul, adica. Doamna Clementina s-a rugat toata ziua ca sa ii dea subiecte usoare.... Dar asta mic promite... ziarist il fac! sa scrie la o revista crestina, ca aia e presa, nu prostiile astea ale lu' Voiculescu, Vantu, FNI, SRI, SPP, Basescu, tariceanu, s.a.m.d.

Te astept, nea Nelu!

In viata mea de pensionar am avut si eu un dor.... sa-l vad pe nea Nelu. Ca doar el mi-a fost aproape din '89 pana acum. Doar el isi mai sufleca pantalonii peste curea asa cum ii place lui Clementina si cum o fac si eu inca de pe vremea cand aveam 25 de ani si ii recitam Minulescu sub fereastra. In strada Mironositelor 14. Si ea nu ma auzea ca dormea in alta camera, dar am aflat asta abia dupa ce am cunoscut-o. Doar el cu vorba lui mieroasa mi-a uns sufletul... si imi mai aduce aminte...asa... de cate o iarba verde la care mai ieseam prin 67-68. Da dom'le... alea distractii... Si soarele parca era mai frumos atunci... Cu siguranta Clementina era... (sa nu te superi pe mine, dar asta-i adevarul. mi-ai spus sa nu te mint niciodata si nu o sa incep tocmai acum la batranete)
Si ce frica mi-a fost in '90 cand au venit golanii aia in Bucuresti.... Doamne Doamne... Doamna Clementina trecea prin Piata Universitatii cand i-a vazut pe doi, cum vorba aia intr-un cort.... si era sa faca infarct. Am crezut ca gata.... se duce nea Nelu... ca are o inima buna saracul.. de aia e si asa slaba... am citit ca si-a pus nu stiu ce arcuri prin ea sa-i tina venele deschise... Nea Nelu sigur ii place dulceata lui doamna Clementina. Cu apa rece de chiuveta. L-am votat mereu. La mine de ce nu vine niciodata? Isi pierde vremea cu prostalaul ala de Geoana. Cu el de ce se vede? Am fost aproape sa il ating la un miting odata, dar mi-a luat fata tovarasul Bursuc. M-a tras cu umbrela de gat. Vroia si el sa il atinga. Nea Nelu e un sfant pentru noi. De aia il si alintam asa. E ca un membru al familiei noastre. Ca pestele de pe televizor, pe care il sterg o data la doua zile. Ca ficusul din sufragerie. Ca bibelourile cu balerine la care ma uit cand mananc inghetata din fotoliul meu cu arcuri.

Domnul prisacaru s-a cherchelit intr-o seara (se'ntamla rar)

Domnul Prisacaru e un om bun. Dar tare m-a suparat cand mi-a varsat un pahar de vin rosu de tara pe macrame-ul cel nou din sufragerie. Pe ala cu ciorchine de struguri de l-am terminat alaltaieri! Adica eu ma chinuiesc sa migalesc acolo cu croseta, cu ochelarii astia rupti din tineretea mea, iar el isi bate joc de toata munca?! Nu,nu,nu, n-am mai suportat si i-am spus-o aseara in bucatarie. el venea de la veceul de servici. Zice, "lasa ca iese. Iese vinul". Pai o iesi, dar dai 70 de mii pe ariel? ca nu dai. Radea.
Si credeti-ma ca e tare scump sa scump sa faci ochelari pe comanda.
Dar m-am luat cun nervii si am si uitat sa ma prezint. Eu ma numesc doamna Clementina Prisacaru, Isac pe numele de fata. Sunt batrana dar nu mi-e rusine cu asta. nu cer locul tinerilor in torleibuz, ar insemna sa-mi arunc singura pe umeri, povara anilor mei, cum frumos zicea ion agarbicenu. la scris pe internet ma ajuta ba sotul ba marian, nepotul, care zilele astea este in focuri, isi da examenul de capacitate.
pana la urmatoarea reintalnire va spun o seara placuta in compania celor dragi.
Clementina Isac

invitatie la serata dansanta

Domnul Prisacaru va invita la cha-cha chat, serata muzicala dansanta pe internet. vineri, de la orele 17.45. tinuta morala este obligatorie, asta asa, ca o glumita. toata chestia va avea loc la apartamentul personal al sotilor prisacaru din aleea mirajului numarul 7, bloc 54, scara 2, apartament 45 ( in sufragerie). precizez ca doamna clementina va servi dulceata de visini si nu numai.

manifestul domnului prisacaru

as dori prin cele ce voi prezenta aici sa atrag atentia opiniei publice dar si principalelor canale de difuzare a informatiior (presa, televiziuni) asupra situatiei pensionarilor din Romania si a problemelor cu care se confrunta acestia. si prin demersul meu doresc sa sensibilizez ceilanti pensionari, ca mine si ca dumneavoastra sa fie parte la marea familie de blogari din tara si din lume.
dragi confrati, dragi batrani, nu trebuieste sa ne lasam calcati in picioare de niste nenorociti care fac averi pe spinarile noastre. fiti tari si veniti alaturi de mine si de ceilalti ca mine sa ne dezbaram de birocratie si hotie.

despre mine in cuvinte simple

vreau sa va vorbesc in cuvinte simple, muncitoresti, acum de pensie, despre mine.
deci, sunt un fidel cititor al revistei crestine romania mare (si in special al domnului vadim, caruia ii transmit pe aceasta cale toata aprecierea mea sincera), imi plac instalatiile sanitare, rulmentii si materialul rulant.
am o pasiune veche si neimpartasita pentru marea noastra cantautoare dida dragan. si nu in ultimul rand ma dau in vant dupa eclerurile facute de sotia mea, doamna clementina venera isac (pe numele de fata).
vreau sa va mai spun si ca iubesc sa joc table cu domnul ungureanu noni, un om destept de la noi din bloc, de la etajul trei si ca sunt pasionat de calculatoare, si in general, de orice mijloc de comunicare modern, cum trebuie.

multumiri

in primul rand vreau sa multumesc domnilor de la societatea blogspot pentru amabilitatea si totodata promtitudinea cu care mi-au furnizat parola de acces in aceasta pagina de interent.