Te astept, nea Nelu!

In viata mea de pensionar am avut si eu un dor.... sa-l vad pe nea Nelu. Ca doar el mi-a fost aproape din '89 pana acum. Doar el isi mai sufleca pantalonii peste curea asa cum ii place lui Clementina si cum o fac si eu inca de pe vremea cand aveam 25 de ani si ii recitam Minulescu sub fereastra. In strada Mironositelor 14. Si ea nu ma auzea ca dormea in alta camera, dar am aflat asta abia dupa ce am cunoscut-o. Doar el cu vorba lui mieroasa mi-a uns sufletul... si imi mai aduce aminte...asa... de cate o iarba verde la care mai ieseam prin 67-68. Da dom'le... alea distractii... Si soarele parca era mai frumos atunci... Cu siguranta Clementina era... (sa nu te superi pe mine, dar asta-i adevarul. mi-ai spus sa nu te mint niciodata si nu o sa incep tocmai acum la batranete)
Si ce frica mi-a fost in '90 cand au venit golanii aia in Bucuresti.... Doamne Doamne... Doamna Clementina trecea prin Piata Universitatii cand i-a vazut pe doi, cum vorba aia intr-un cort.... si era sa faca infarct. Am crezut ca gata.... se duce nea Nelu... ca are o inima buna saracul.. de aia e si asa slaba... am citit ca si-a pus nu stiu ce arcuri prin ea sa-i tina venele deschise... Nea Nelu sigur ii place dulceata lui doamna Clementina. Cu apa rece de chiuveta. L-am votat mereu. La mine de ce nu vine niciodata? Isi pierde vremea cu prostalaul ala de Geoana. Cu el de ce se vede? Am fost aproape sa il ating la un miting odata, dar mi-a luat fata tovarasul Bursuc. M-a tras cu umbrela de gat. Vroia si el sa il atinga. Nea Nelu e un sfant pentru noi. De aia il si alintam asa. E ca un membru al familiei noastre. Ca pestele de pe televizor, pe care il sterg o data la doua zile. Ca ficusul din sufragerie. Ca bibelourile cu balerine la care ma uit cand mananc inghetata din fotoliul meu cu arcuri.