asa nu

mi-a fost propuse de diversi indivizi de la noi de pe scara si nu numai, cateva adrese pe care sa le asez pe pagina mea pentru ca oamenii sa intre de la mine la ei, cum ar veni sa fac o usa de la mine din apartament catre alte apartamente, de noi de pe scara si nu numai. cert este ca la unele propuneri am raspuns cu promtitudine, da, per exemplu la domnul Adrian Nastase sau la domnul Rogozanu Costi, sau la domnu Tolontan de la gazeta. dar alte nume tare m-au suparta numai la auz. de exemplu mi s-a propus asta, bucurenci, care cu scandalul cu domnii filozofi . asta nu-i un om de omenie, mi-am spus cand am auzit. nu are respect pentru omul in varsta. fratilor, si eu ma asez la stanga esicherului politic ca sa zic asa, dar nu arunc cu nori. asta o data.
a doua a fost o numita, andaa, care fetiscana asta, ea ce face toata ziua? ea sta toata ziua in casa si... se... aia. asa ca eu spun in felul urmator. eu inteleg ca sunteti tineri dar hai sa nu ne dam in petic pe interent sau pe blogosfera cum se zice mai nou acuma, caci mai sunt si oameni batrani si copii si pentru ca nu e frumos ca sa deligrezi niste percepte care au fost si vor fi inca de cand lumea.

cu stima, domnul prisacaru, prietenul tinerilor

Nervi coreeni

Cu amaraciune in suflet, vad ca unii se intreaba daca eu chiar exist.... nu conteaza ca uneori si eu ma intreb daca ce se intampla in jurul meu exista cu adevarat, sau e doar un vis urat... doaman clementina imi spune sa nu ma mai inervez asa usor, ca nu se merita.
Dar am citit azi ceva ce mi-a facut tare multi nervi... Mie imi place presa crestina, asa ca rareori mai citesc un ziar din asta... angajat politic. Dar am citit azi un articol despre comunismul din Coreea de Nord. Scris de unul, Chiotea. Tare prost. Povesteste omul cum pentru prima oara in 13 ani de cariera a plans la telefon in timp ce vorbea cu sotia lui pentru 4,5 euro minutul. Scump dom'le, scump! Dincolo plansul era mai ieftin. Penibil. Capitalsit pana in maduva oaselor! pai ori plangi, ori socotesti, tovarasu Chiotea? Am fost si eu in Coreea... acu multi ani. Doamna Clementina isi aminteste. Tare frumos. Toata tara era bucuroasa sa ne primeasca. Ne strigau numele. Ma rog, nu al meu in mod special. eram acolo cu o delegatie de la uzina. Ce vremuri... I-am cumparat de acolo o ie romaneasca calitatea intai. Plus un goblen cu niste flori. Si ce sarmalute ne-au dat sa mancam... Dar ne-a fost frica... auzisem ca astia mananca si caini ...

Scuze

Va rog sa il scuzati pe sotul meu. daca intamplator veti mai gasi asemenea mesaje depresive, sa stiti ca trecem printr-o perioada grea. Nu ne mai ajung banii de medicamente si atunci.... Intelegeti va rog... Cand o s afacem rost de bani ca sa-si ia pastilele, o sa fie la fel ca inainte... acelasi Sebastian Prisacaru de care m-am indragostit...
Clementina

O veste proasta

Nepotelul meu a luat testele nationale. bravo lui. Asta e vestea buna. Vestea proasta e ca mi-a spus ca degeaba am blog, daca nu il citeste nimeni. Iar cel mai bun mod de a vedea daca e citit sunt comentariile cititorilor. care NU EXISTA! Asa ca pt voi, cei care ma cititi si treceti apoi mai departe cu provirea, fara sa lasati nimic in urma voastra: sunteti la fel ca toti ceilalti! nepasatori! discutati cu toti descreieratii de pe internet , numai cu singurul pensionar care si-a facut blog nu vorbiti! ptiu! La ce sa ma mai astept de la viata?

Concurs de transpirat sincron

Pentru impatimitii sporturilor de vara ce se pot desfasura in apartament, anunt desfasurarea unui concurs de transpirat sincron. Dupa ani de antrenamente impreuna cu doamna Clementina, in care am transpirat brat la brat, cot la cot si burta la burta, in ciuda tuturor geamurilor deschise concomitent, a ventilatoarelor date la maxim si a usilor fixate cu taburete la perete, a venit momentul sa ne masuram sudorile in arena competitionala.
Apartamentul nostru este inconjurat de aparate de aer conditionat. Ne picura zi si noapte picaturi de apa pe tejgheaua de la geamuri ca picaturile chinezesti, iar noi aici murim de caldura in timp ce suntem torturati psihic! Voi, aia care va dati aere conditionate, hai sa va masurati sudorile cu noi, pensionarii fara fonduri! Sa vedem cine transpira mai mult si miroase mai putin! Ca am ajuns sa beau 4 litri de apa pe zi ca sa pun la loc transpiratia!

drum pe vreme de canicula

am fost astazi la casa de pensii din vitan sa ma interesez de chitantele trebuincioase pentru recalcularea asta din noiembrie. ca se recalculeaza iar cu anii de CAP cu draci cu laci... n-am prins loc in autobuz dar nu ma plag, nu ma intereseaza, nu ma intereseaza pe mine locul in masina, ca daca tinerii astia sunt niste magari nu ai ce sa le faci. ca i-a si zis la o fetiscana dintrasta, zic mai, hai ca stai pe scaunul meu nu zic nimic, dar sa te si labartezi pe tot culuarul... ca esti fata ma, daca erai baiat mai intelegeam. nici nu termin bine cu ia, ca ma trezesc cu un domn ca ma calca pe picior si mai eram si in sandale. omul era de varsta mea, daca era copil mai intelegeam. zic hai domne ca m-ai calcat pe degetul mic de la picior. las-o dracului. sincer sa fiu mi-a venit sa-l si pocnesc. mi-a venit sa-l pocnesc. eu am mai avut o unghie care mi-a murit. am stat cu rostopasca o jumatate de an si degeaba. cand sa cobor, era o doamna in fata usii. n-am mai intrebat "coborati, nu coborati" ca era la mintea cocosului. se deschide usa si cucoana nimic. zic da-te domana ca raman dracului in autobuz, stai ca vaca pe scara. la care ea, firial dracu, zice, te cauta moate acasa si nu te gaseste. huuuooo, vaco care esti, zic. si cand a plecat autobuzul am dat si eu cu sacosa in usa. pai se pune in usa domne si nu coboara? asa e, mi-a dat dreptat un pensionar care asteptat masina 135. asa e, zice, aveti dreptate.
ce sa mai, am ajuns la ghiseu un pachet de nervi. m-a izbit nenorocitul ala de aer conditionat de am ajuns acasa mai mult mort decat viu. luni iar ma duc la casa de pensii in vitan. noi asta de dupa 94 trebuie sa venim intre 25 si 1 iulie. n-am stiut. acum stiu. si ca sa nu mai ma trambaleze la registratura am luat si o ciocolata africana cu alune sa o dau la fete ca sa ma rezolve repede. pana acasa s-a cam muiat dar am pus-o la congelator. duminica de cu seara o scot de la congelator si o pun la frigider.

Clementina ecologica

Caldura asta ma cam tine in casa. Cu tensiunea mea nu e bine sa ies afara decat in cazuri foarte urgente cum este recalcularea pensiilor... in fine. Si in general trebuie sa stau cu doamna Clementina toata ziua. Acum, a auzit ca e seceta in tara si vrea sa facem economie la apa. ca cica sa fim ecologici. Dar in 72, cand ne-am urcat in Daciuta noastra 1100 cu motor reno si am mers pe Cheile Bicazului si fumam amandioi si aruncam mucurile de tigara din masina, sau cand faceam focuri din alea mari si puneam sticlele goale de apa minerala borsec pe jar sa vedem cum pocnesc nu mai era ecologica. Ce vremuri... si ascultam melodii folclorice la tranzistorul ala maro cu baterie patrata, ruseasca... Mai deschideam si o sticla de vin, asa la ocazii speciale, cand ieseam mai multe familii... Luam niste carnica de la alimentara aia unde era tanti Nuti vanzatoare, ca mereu ne pastra doar ce era mai bun... vrabioara calitatea intaia.
O sa scriu tot mai mult pe blogul asta, ca imi place. ma descarc. Imi aduc si eu aminte si poate o sa citeasca cineva... Clementina ma citeste zilnic. Am lasat-o si pe ea sa scrie. Adica eu n-am vrut initial, dar a invatat-o nepotul...

Emotii nocturne

Nu pot sa dorm... maine termina ala micul examenele nationale.... nepotelul, adica. Doamna Clementina s-a rugat toata ziua ca sa ii dea subiecte usoare.... Dar asta mic promite... ziarist il fac! sa scrie la o revista crestina, ca aia e presa, nu prostiile astea ale lu' Voiculescu, Vantu, FNI, SRI, SPP, Basescu, tariceanu, s.a.m.d.

Te astept, nea Nelu!

In viata mea de pensionar am avut si eu un dor.... sa-l vad pe nea Nelu. Ca doar el mi-a fost aproape din '89 pana acum. Doar el isi mai sufleca pantalonii peste curea asa cum ii place lui Clementina si cum o fac si eu inca de pe vremea cand aveam 25 de ani si ii recitam Minulescu sub fereastra. In strada Mironositelor 14. Si ea nu ma auzea ca dormea in alta camera, dar am aflat asta abia dupa ce am cunoscut-o. Doar el cu vorba lui mieroasa mi-a uns sufletul... si imi mai aduce aminte...asa... de cate o iarba verde la care mai ieseam prin 67-68. Da dom'le... alea distractii... Si soarele parca era mai frumos atunci... Cu siguranta Clementina era... (sa nu te superi pe mine, dar asta-i adevarul. mi-ai spus sa nu te mint niciodata si nu o sa incep tocmai acum la batranete)
Si ce frica mi-a fost in '90 cand au venit golanii aia in Bucuresti.... Doamne Doamne... Doamna Clementina trecea prin Piata Universitatii cand i-a vazut pe doi, cum vorba aia intr-un cort.... si era sa faca infarct. Am crezut ca gata.... se duce nea Nelu... ca are o inima buna saracul.. de aia e si asa slaba... am citit ca si-a pus nu stiu ce arcuri prin ea sa-i tina venele deschise... Nea Nelu sigur ii place dulceata lui doamna Clementina. Cu apa rece de chiuveta. L-am votat mereu. La mine de ce nu vine niciodata? Isi pierde vremea cu prostalaul ala de Geoana. Cu el de ce se vede? Am fost aproape sa il ating la un miting odata, dar mi-a luat fata tovarasul Bursuc. M-a tras cu umbrela de gat. Vroia si el sa il atinga. Nea Nelu e un sfant pentru noi. De aia il si alintam asa. E ca un membru al familiei noastre. Ca pestele de pe televizor, pe care il sterg o data la doua zile. Ca ficusul din sufragerie. Ca bibelourile cu balerine la care ma uit cand mananc inghetata din fotoliul meu cu arcuri.

Domnul prisacaru s-a cherchelit intr-o seara (se'ntamla rar)

Domnul Prisacaru e un om bun. Dar tare m-a suparat cand mi-a varsat un pahar de vin rosu de tara pe macrame-ul cel nou din sufragerie. Pe ala cu ciorchine de struguri de l-am terminat alaltaieri! Adica eu ma chinuiesc sa migalesc acolo cu croseta, cu ochelarii astia rupti din tineretea mea, iar el isi bate joc de toata munca?! Nu,nu,nu, n-am mai suportat si i-am spus-o aseara in bucatarie. el venea de la veceul de servici. Zice, "lasa ca iese. Iese vinul". Pai o iesi, dar dai 70 de mii pe ariel? ca nu dai. Radea.
Si credeti-ma ca e tare scump sa scump sa faci ochelari pe comanda.
Dar m-am luat cun nervii si am si uitat sa ma prezint. Eu ma numesc doamna Clementina Prisacaru, Isac pe numele de fata. Sunt batrana dar nu mi-e rusine cu asta. nu cer locul tinerilor in torleibuz, ar insemna sa-mi arunc singura pe umeri, povara anilor mei, cum frumos zicea ion agarbicenu. la scris pe internet ma ajuta ba sotul ba marian, nepotul, care zilele astea este in focuri, isi da examenul de capacitate.
pana la urmatoarea reintalnire va spun o seara placuta in compania celor dragi.
Clementina Isac

invitatie la serata dansanta

Domnul Prisacaru va invita la cha-cha chat, serata muzicala dansanta pe internet. vineri, de la orele 17.45. tinuta morala este obligatorie, asta asa, ca o glumita. toata chestia va avea loc la apartamentul personal al sotilor prisacaru din aleea mirajului numarul 7, bloc 54, scara 2, apartament 45 ( in sufragerie). precizez ca doamna clementina va servi dulceata de visini si nu numai.

manifestul domnului prisacaru

as dori prin cele ce voi prezenta aici sa atrag atentia opiniei publice dar si principalelor canale de difuzare a informatiior (presa, televiziuni) asupra situatiei pensionarilor din Romania si a problemelor cu care se confrunta acestia. si prin demersul meu doresc sa sensibilizez ceilanti pensionari, ca mine si ca dumneavoastra sa fie parte la marea familie de blogari din tara si din lume.
dragi confrati, dragi batrani, nu trebuieste sa ne lasam calcati in picioare de niste nenorociti care fac averi pe spinarile noastre. fiti tari si veniti alaturi de mine si de ceilalti ca mine sa ne dezbaram de birocratie si hotie.

despre mine in cuvinte simple

vreau sa va vorbesc in cuvinte simple, muncitoresti, acum de pensie, despre mine.
deci, sunt un fidel cititor al revistei crestine romania mare (si in special al domnului vadim, caruia ii transmit pe aceasta cale toata aprecierea mea sincera), imi plac instalatiile sanitare, rulmentii si materialul rulant.
am o pasiune veche si neimpartasita pentru marea noastra cantautoare dida dragan. si nu in ultimul rand ma dau in vant dupa eclerurile facute de sotia mea, doamna clementina venera isac (pe numele de fata).
vreau sa va mai spun si ca iubesc sa joc table cu domnul ungureanu noni, un om destept de la noi din bloc, de la etajul trei si ca sunt pasionat de calculatoare, si in general, de orice mijloc de comunicare modern, cum trebuie.

multumiri

in primul rand vreau sa multumesc domnilor de la societatea blogspot pentru amabilitatea si totodata promtitudinea cu care mi-au furnizat parola de acces in aceasta pagina de interent.