Doamnelor si Domnilor

Dupa cum probabil putini dintre dumneavoastra stiu sotul meu Sebastian este plecat intr-un sejur la Olanesti, la bai. Asta ca sa nu mai existe speculatii ca ar umbla creanga pe cine stie unde cu diverse cetatence. Eu am ramas acasa pentru ca cineva trebuie sa vada de Marian, nepotelul nostru care-si petrece vacanta cu noi, mai ales dupa problemele pe care le-am avut cu el in ultima vreme. Am zis ca nu se poate sa il las singur sa mai faca vreo nefacuta, doamne fereste, cine stie ce se mai intampla, ca suntem si asa suparati de rusinea lui de nici nu stim cum sa-l mai luam. Sebastian cum e el bun la suflet nici n-a vrut sa plece, a zis sa nu ma lase singura cu greutatile casei, dar eu am insistat sa mearga, mai mult pentru tratament, ca pe el il supara mai tare reumatismul. In curand o sa se intoarca, mi-a telefonat ieri si mi-a spus ca acolo e foarte frumos, aer curat, liniste, piata aproape, ca doamnele de la tratament se poarta frumos cu el. Mi-a spus ca ii este dor de mancarea mea si m-am gandit sa ii fac o surpriza cand vine, sa il astept cu ecleruri proaspete, cum ii plac lui.
Marturisesc ca incepusem sa cred ca prea exagereaza cu acest blog si ca pierde vremea de pomana. Dar astazi a trecut pe la mine la cafeluta doamna Sandu de la etajul doi, si din vorba-n vorba, mi-a spus mai multe despre aceste bloguri, ca dansa are o fata care are un blog al ei unde scrie. Imi mai povestise si Marian, ca el mi-a aratat cum se scrie pe internet, dar el e asa, nu prea are rabdare sa imi explice. Doamna Sandu a zis ca blogul e ca un fel de ziar, cum sa spun, si tu scrii acolo lucruri pe care lumea le citeste si isi face o parere despre tine si la urma urmei despre viata in general. Am stat in cumpana dar Emilia (doamna Sandu) a spus ca nu conteaza ca sunt mai in etate, oricine poate sa scrie, dovada ca Sebastian e deja indragit de tineret. Eu am vazut rezultatele scrutinului pentru ca Sebastian nu imi ascunde nimic, asa ne-am promis noi, sa nu ne mintim niciodata. Am vazut ca multi dintre dumneavoastra considera ca ar trebui sa vad mai degraba de treburile gospodaresti, si sa stiti ca mai mult de asta m-am ambitionat sa incep sa scriu, mai ales ca sotul meu m-a sfatuit sa astern cateva ganduri ori de cate ori simt nevoia si ca nu trebuie sa pun la inima tot ce spune lumea. Am vazut ca exista si o domnisoara care m-a incurajat. De aceea vin si spun, stimati cititori, sa stiti ca m-am decis sa particip si eu la acest blog, ca sa vedeti, domnilor, ca noi femeile putem sa fim si in bucatarie si in blogosfera, cum spuneti dumneavoastra.

Pana data viitoare va urez sanatate si toate cele bune.

A dumneavoastra, cu respect, Clementina Prisacaru.